Portfoliu

INIȚIAL

DUPĂ TRATAMENT

Ce este incluzia unui dinte în interiorul gingiei (palatinal)?

Incluzia sau retenția este o anomalie în care dintele nu erupe pe arcadă după o perioadă de 2 ani de la momentul normal al erupției lui. Cel mai frecvent incluși sunt caninii superiori, molarii 3 (de minte), dar pot fi incluși și premolari, incisivi .

Care sunt cauzele cele mai frecvente ale dinților incluși?

• Obstacole în calea erupției, prezența unor dinți supranumerari, persistența dintelui temporar, chisturi, tumori intramaxilare.
• Pierderea spațiului pe arcadă pentru canin, în cazul unor înghesuiri accentuate ale dinților.
• Particularități ale caninului inclus: rădăcină curbată, voluminoasă; modificări ale poziției intramaxilare a mugurelui ca urmare a unui traumatism al dintelui de lapte.
• Maxilar îngust, care determină lipsa de spațiu pentru erupția caninului.
• Pierderea prematură a dinților de lapte, cu micșorarea spațiului necesar caninului permanent.

Cum se pune diagnosticul caninilor incluși în interiorul gingiei?

La vârsta de 10 ani, caninii permanenți trebuie să se simtă la palparea cu degetul pe procesul alveolar, deasupra dintelui de lapte, în sus spre gingie, ca o zonă bombată. Dacă după 10 ani caninul temporar nu are mobilitate și nu apare bombarea pe gingie, trebuie facut un consult ortodontic pentru a se stabili dacă caninul permanent este cu risc de a rămâne inclus.

Totuși, este cel mai indicat să examinăm radiologic la vârsta de 8 ani, axul de erupție al caninilor. De multe ori dacă extragem caninii temporari la această vârstă, șansele să se redreseze caninii permanenți care nu au un ax corect de erupție, cresc foarte mult.

În mod normal, fiecare canin superior finalizează procesul de erupție până la vârsta de 12 ani. Absența sa în arcadă poate indica existența unei probleme, mai ales dacă în cealaltă parte caninul a erupt deja.

Diagnosticul în aceste cazuri se realizează printr-un examen clinic și unul radiologic, care va determina opțiunile de tratament. O examinare radiologică tridimensională cu CBCT permite să se vadă poziția exactă a caninului față de rădăcinile celorlalți dinți.

Un alt indiciu care trebuie urmărit este înclinația incisivului lateral adiacent. Exista situații care favorizează caninul superior inclus, cum ar fi  agenezia (absența) incisivilor laterali.

Care sunt riscurile în cazul caninilor incluși?

În cazul unui canin definitiv inclus în interiorul gingiei, există riscul unor complicații, inclusiv  formarea chisturilor foliculare și resorbția caninului. Acest tip de situatie ar putea provoca leziuni ale dinților vecini, în special ai incisivilor, deplasarea dinților și resorbția rădăcinii din cauza presiunii exercitate de caninii incluși în interiorul gingiei.

Care este tratamentul în cazul caninilor incluși?

Tratamentul caninilor incluși depinde de gradul și poziția incluziei și pot fi:

• complet incluși în interiorul osului maxilarului;
• parțial incluși (dintele este vizibil în afara gingiei) incluziune orizontală, comparativ cu dinții adiacenți, dintele inclus se află intr-o poziție orizontală nefirească, paralelă cu gingia și diferite grade de incluzie verticală.

Intervenția e bine să fie cât mai timpurie, pentru că în unele cazuri doar îndepărtând obstacolul (extracția dintelui de lapte sau a unui dinte supranumerar) poate să determine erupția spontană a caninul inclus. Posibilitățile terapeutice depind de poziția în care este inclus caninul.

Caninii superiori incluși în zona exterioară, spre obraz, sunt în general mai ușor de corectat decât cei incluși în osul din bolta palatină. Dacă se îndepărtează obstacolul și se creează spațiu pe arcadă, un numar mare de canini incluși vestibular vor erupe spontan. Cei incluși palatinal rar erup spontan din cauza densității crescute a osului și a mucoasei.

Tratamentul caninilor incluși care nu erup spontan prin crearea de spațiu, presupune aparat dentar fix pe ambele arcade, descoperirea chirurgicală a caninului inclus, tracționarea lui lentă pe arcadă cu forțe ortodontice ușoare care să stimuleze erupția și pozitionarea lui corectă pe arcadă. Tratamentul ortodontic în cazurile cu canini incluși poate dura până la 3 ani.

Cum putem preveni apariția caninilor incluși sau complicațiile pe care le poate produce?

Prin consult periodic la medicul ortodont, urmărirea atentă a erupției dentare, efectuarea unor radiografii și, în unele situații, putem preveni incluzia caninilor prin efectuarea unor extracții dirijate (seriate) ale dinților de lapte și chiar a unor dinți permanenți (premolari cel mai frecvent).

Dacă aveți probleme similare? Programați-vă la un control de specialitate folosind formularul online: