Primele vizite la stomatolog

Primele vizite la stomatolog: Ce este caria precoce?

Caria precoce severă a copilăriei este cea mai frecventă boală infecțioasă cronică a copiilor, apărând la nivelul dinților temporari, având debut la vârste foarte mici și evoluând foarte repede. Aceasta este considerată o problemă de sănătate publică la nivel internațional, având incidențe până la 50% din populația anumitor țări.

Prima vizită la stomatolog a copilului

Recomandarea specialiștilor în pedodonție este ca prima vizită la stomatolog a copilului să aibă loc după erupția primului dinte, cel târziu la împlinirea primului an de viață pentru ca eventualele patologii, precum caria precoce a copilăriei, sa fie prevenite sau diagnosticate și tratate din timp.

A doua vizită la stomatolog a copilului

A doua vizită la stomatolog trebuie să aibă loc la 3-6 luni distanță de la prima vizită sau la vârsta de 2 ½ – 3 ani, în funcție de receptivitatea la carie sau eventualele diagnostice puse la primul consult.

Există studii care au dovedit că părinții copiilor care au fost consultați și tratați preventiv încă din primul an de viață au avut costuri financiare mai putine la stomatolog comparativ cu părinții ai căror copii au început vizitele stomatologice mai tarziu.^[1]

Cum se desfășoară prima vizită la stomatolog?

Bineînțeles, prima vizită constă într-un consult simplu și rapid al pacientului, prin inspecția și palparea crestelor alveolare (zonele osoase unde vor erupe dinții), frenurilor și inclusiv a dintelui/dinților erupți.

Totuși, cea mai importantă parte a vizitei la stomatolog cât timp copilul e mic este cea în care informăm părintele cu privire la importanța dinților temporari, alimentația potrivită în funcție de vârstă, igiena dentară și metodele de prevenție primară a patologiilor oro-dentare. Vizita timpurie la medicul stomatolog poate ajuta și în ceea ce privește sfaturile și informațiile despre perioada de erupție a dinților, simptomele și metodele de ameliorare a durerii în timpul procesului de creștere dentară.

1. Importanța dinților temporari

Roluri identice cu cele ale dinților permanenți:

•  estetica: odată cu creșterea copilului se dezvolta conștiința de sine. Integritatea dinților oferă inclusiv stimă de sine micului pacient
• fonetica: pentru a învăța pronunțarea corectă a anumitor sunete este necesar ca pacientul să aibă prezenți și integri toți dinții temporari
• masticație și deglutiți

Roluri diferite de cele ale dinților permanenți, dar cu importanță în erupția acestora:

• creșterea și dezvoltarea oaselor maxilare: odată cu creșterea întregului organism (mâini, picioare, trunchi) se dezvoltă și oasele craniene. Pe lângă alți centri de creștere, dinții temporari participă la stimularea creșterii maxilarelor
•  ghidarea dinților permanenți în erupție: rădăcinile dinților temporari “îmbrățișează” mugurii dinților permanenți în os, aceștia din urmă fiind astfel ghidați în ceea ce privește poziția și direcția de erupție. Dacă dinții temporari se cariază și se pierd precoce, dinții permanenți pot să erupă în poziții nepotrivite, nefiind ghidați de dinții temporari.
• mineralizarea dinților permanenți: dacă dinții temporari se cariază și se pierd precoce, erupția dinților permanenți este posibil să se facă mai devreme. Astfel, dinții permanenți ies hipomineralizați, adică incomplet formați și receptivi la carie, osul fiind mediul propice de mineralizare și formare a dintelui înainte să erupă.

       2. Alimentația

S-a dovedit științific că alăptarea până la vârsta de 1 an a copilului nu este asociată cu creșterea riscului de carie dentală, însă după vârsta de un an, posibil în asociere cu o igienă precară și/sau diversificarea (fără renunțarea la alăptare/biberon), copiilor le crește acest risc. [2] Astfel, primul sfat în ceea ce privește alimentația este evitarea alăptării la sân sau cu biberonul pe timpul nopții după erupția primului dinte.

• Dacă pacientul mănâncă diversificat, este importantă alimentația cu alimente bogate în vitaminele A, D, E, K.
• Se recomandă evitarea consumului de zahăr pentru copiii sub 2 ani și a lichidelor carbogazoase (inclusiv sucuri naturale, ceaiuri îndulcite etc.).
• Este recomandată evitarea alimentelor bogate în carbohidrați și lipicioase.
• Se recomandă evitarea unui număr mare de gustări între mese.

       3. Igiena

Înainte de erupția dinților, este necesară efectuarea igienei cavității orale cu șervețele cu xylitol, comprese cu ser fiziologic sau glicerină (simplă, nu boraxată) după fiecare alăptare. Igiena se face ștergând limba, gingiile și interiorul obrajilor.

• Odată cu apariția primului dinte, igiena țesuturilor moi se menține la fel, dar este necesar să igienizăm și dintele/dinții prezenți cu o periuță de tip degetar sau periuță de dinți pentru copii de 0-3 ani.
• Pastele de dinți recomandate sunt cele cu xylitol sau cu fluor 1000 ppm fluor. Medicul pedodont va recomanda pasta potrivită pentru fiecare pacient. Cantitatea de pastă de dinți utilizată la fiecare periaj trebuie să fie cât un bob de orez pentru copiii sub 2 ani.
• Ața dentară se va folosi odată cu primii dinți vecini care vin în contact.

   4. Metode de prevenție primară

(măsuri care previn debutul unei boli și scad sau chiar elimină posibilitatea de apariție a acesteia) profesionale (în cabinetul stomatologic):

• Principala metodă profesională de prevenire a cariei este fluorizarea. Aceasta este o procedură foarte simplă și rapidă. Se igienizează (periaza) profesional dinții pacientului, apoi se aplică pe aceștia o pastă, un lac sau gel, direct pe dinți sau în gutiere, pentru 2-5 minute (în funcție de materialul folosit). Fluorizarea se poate face începând cu erupția primului dinte, o dată la 3 sau 6 luni, în funcție de riscul la carie.
• O a doua metodă importantă de prevenție primară a cariei este sigilarea. Dinții din spate (molarii/maselele) au șanțuri subțiri și anfractuoase care nu pot fi întotdeauna curățate corespunzător. Astfel, în aceste zone se rețin alimente. Pentru a proteja dinte de apariția cariilor pe suprafețele masticatorii, se pot folosi niște materiale dentare care să intre în profunzimea șanțului curățat, reducând astfel anfractuozitatea morfologiei dintelui. Este de precizat că aceste materiale dentare conțin fluor și eliberează treptat fluor în suprafața dintelui, cu scopul de a-l remineraliza. Astfel, sigilarea are dublu rol, de a opri demineralizarea creată de alimentele reținute în morfologia negativă a dintelui și de a remineraliza suprafața dentară pe care se află. Sigilarea se poate efectua după erupția completă a dinților posteriori, cât timp aceștia sunt tineri și mai carioreceptivi, adică la 2 ½ – 3 ani. Este important de reținut că sigilarea nu înlocuiește igienizarea de acasă și că nu protejează dinții de apariția cariei pe suprafețele interdentare (dintre dinți), ci doar pe cele masticatorii (pe care se mușcă). La fiecare control se verifică integritatea sigilărilor, deoarece, în funcție de mușcătură și alimentația pacientului, materialul de sigilare se poate fractura sau uza.

5. Erupția dinților temporari, simptome și ameliorare a acestora

Dinții temporari erup între 6 și 33 de luni. În timpul erupției, pacientul poate simți sensibilitate la nivelul gingiei, irascibilitate, mâncărime la nivelul pielii, deranj gastro-intestinal și nevoia de a mesteca. Este posibil să aibă hipersalivație (secretie crescută de saliva), somn agitat sau stări febrile.

Pentru simptomele ușoare, distragerea atenției prin jocuri, cântece sau desene poate fi benefică. Jucăriile gingivale reci, masajul cu comprese reci sau cu geluri gingivale pot ajuta la reducerea inflamației gingiei.

La indicațiile medicului pediatru sau pedodont, pacientului i se pot administra antiinflamatoare și/sau antitermice.

Referințe:

^[1] https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15466066/

^[2] https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31685411/

 

Dr. Moldovan Marciana

Pentru un consult de specialitate programați-vă folosind formularul online: